|
|
Miturile cosmografice
includ intregul cadru divin, adica pe zei si locuintele lor
universale : (a) teogonia (poate cel mai straniu dintre actele
mitice, intrucat zeii insisi se autocreeaza sau sunt creati,
multiplicarea lor apartinand unei conceptii ulterioare, influentate
probabil de endogamia tribala si
apoi de diviziunea profesionala a
indeletnicirilor) ; (b) panteonul (sau totalitatea zeilor- cu numar
variabil dupa epoca si zona geogafica- fluctuand intre monoteismul
rigid, unde zeii si sfintii devin accesorii tehnice sau divinitati
subalterne ale unui singur zeu teologic admis ca suprem, si
amplitudinea elastica a politeismului numarand, de pilda, in religia
romanilor peste 30.000 de zeitati) ; (c) lumile coexistente (de
obicei trei fundamentale :cerul, pamantul si subpamantul, adica
lumea divina, cea umana si cea demonica, dar in unlele mitologii si
mai multe :la scandinavi noua ;de asemenea, si anumite lumi
paralele, parahumane, neconfirmate insa de vreuna din teologii si
conservate mai cu seama in folclorul mitologic).
