|
|
Miturile fenomenologice
privesc fenomele de nivel cosmic, alcatiund naratiuni explicative in
jurul marilor intrebari omenesti asupra existentei omului si a
cadrului sau vizibil si nevazut : (a) actul cosmogonic ( facerea
lumii mai ales din haosul primordial, adesea acvatic, sau din
intalnirea
principiului feminin cu cel masculin, sau prin pornirea
timpului inert ; (b) antropologia (crearea omului, ca pereche
arhetipala sincronica sau diacronica, printr-un singur act definitiv
sau in cateva etape experimentale ; (c) escatologia (vizand ideea de
moarte- unica sau periodica, naturala sau prin accident catastrofal-
a insului si a universului sau) ;(d) repetitia manifestarilor
naturii (succesiunea zilelor si a noptilor, anotimpurilor, erelor
terestre si cosmice) ; (e) regnurile fabuloase (formand indeobste
structura unora dintre cele mai vechi mituri ale omenirii, care
poarta intre ele formele rudimentare de conceptie ambientala din
animismul initial ori din ciclul formelor totemice de cult ale
epocilor prevanatoresti si vanatoresti carora li s-a adaugat cadrul
alegoric din epoca domesticirii animalelor, a cultivarii plantelor,
a descoperirii pietrei utilizabile si apoi a metalelor, ca si unor
reactii chimice naturale) ; (f) cadrul astral (astrele fiind, in
conceptia mitologica, nu corpuri ceresti ci ,,luminatori'' pendenti
de vointa patronala a anumitor zei, locuinte divine, iar uneori
chiar formele vizibile de intruchipare a zeilor) ; (g) elementele
(apa in toate ipostazele sale inerte sau active, focul viu si apoi
cel tehnic, focul cosmic si cel meteorologic, pamantul static si
dinamic, fertil si distrugator, aerul ca forma de miscare cereasca
si ca regenerator perpetuu al vietii, alteori ca tampon intre pamant
si cer, in fine mai rar, eterul, element al straturilor ceresti
divine, constituind inca in observatia primitiva un ansamblu de
conditii esentiale ale existentei cosmice).
